13 pecari s-au întors într-o pădure din Costa Rica după 18 ani de absență
De ce contează: pecarii sunt „inginerii pădurii" tropicale, aerează solul și dispersează semințe, iar dispariția lor antrenează și dispariția prădătorilor precum jaguarul. Readucerea lor arată că un ecosistem prăduit de braconaj poate fi reconstruit, animal cu animal.
Treisprezece pecari cu labă albă (Tayassu pecari) au fost transportați cu succes de pe Peninsula Osa până în Parcul Național Piedras Blancas, din Costa Rica, printr-o operațiune care a combinat transportul cu camionul și traversarea cu barca a Golfului Dulce. Proiectul a fost condus de organizația nonprofit Osa Conservation, în parteneriat cu autoritatea locală de conservare ACOSA, și a implicat peste 20 de persoane.
Specia dispăruse din Piedras Blancas acum aproximativ 18 ani, din cauza braconajului intens. Din cei 13 pecari relocați, trei sunt masculi, restul femele, o compoziție gândită pentru a maximiza șansele ca noua populație să se reproducă și să crească în parc.
De ce contează pecarii
Pecarii sunt considerați „ingineri ai pădurii”: aerează solul cu boturile lor în căutare de hrană, dispersează semințe prin excremente și creează, prin vălcărelile lor colective, mici habitate umede folosite de alte specii. Sunt totodată principala pradă a jaguarilor, un alt prădător care dispăruse din aceeași zonă a parcului. Refacerea populației de pecari este, indirect, o precondiție pentru ca jaguarii să se poată întoarce la rândul lor.
Datele de urmărire prin colier cu satelit și camere de supraveghere arată, potrivit organizatorilor, că turma relocată „pare sănătoasă și coezivă”: animalele au rămas împreună și s-au adaptat la noul teritoriu în perioada de eliberare progresivă.
Ce urmează
Osa Conservation planifică o nouă translocare în 2026, cu scopul de a ajunge la o populație de 25 până la 30 de pecari în parc, un prag considerat suficient pentru ca populația să devină auto-susținută pe termen lung.
Riscurile rămân reale. Braconajul persistent în zonă continuă să amenințe atât pecarii relocați, cât și restul faunei din parc, iar organizatorii subliniază că succesul pe termen lung depinde la fel de mult de sprijinul comunităților locale din jurul parcului, nu doar de translocarea animalelor.
Sursă: Mongabay