A învățat roboții să monteze antene pe sateliți pe pipăite, fără să folosească vederea
În spațiu, camerele se pot defecta sau pot avea întârzieri de comunicație. Un robot care simte prin atingere, ca un om care caută pe întuneric, poate lucra acolo unde ochii electronici dau greș.
Sarah Downs, o tânără ingineră din Tulsa, Oklahoma, a rezolvat una dintre problemele clasice ale roboticii într-un mod neașteptat. A învățat un braț robotic să introducă o antenă în locașul ei pe un satelit fără să se uite deloc, doar pe pipăite.
Problema se numește peg-in-hole, băț în gaură, și de obicei se rezolvă cu camere care ghidează mișcarea. Downs a folosit în schimb senzori de forță montați pe gripperul robotului. Prin cuplul pe care îl simte în timp ce apasă, robotul își dă seama de poziție și orientare, exact ca un om care caută o cheie în întuneric. Algoritmul ține cont și de forțele de reacție care, în imponderabilitate, ar putea împinge satelitul din loc.
Ideea nu e un moft. În spațiu, camerele se pot defecta sau pot suferi întârzieri de comunicație, așa că un robot care se descurcă fără vedere e un avantaj real.
Downs a dezvoltat proiectul la University of Tulsa, în colaborare cu NASA și forțele aeriene americane, și își continuă acum doctoratul la Texas A&M. Pasiunea pentru robotică i-a pornit din gimnaziu, la First Lego League, și din misiunile roverelor NASA pe Marte, unde speră să ajungă să lucreze.
Sursă: IEEE Spectrum