Albinele fac din natură un plastic care se descompune în sol în mai puțin de un an, iar cercetătorii vor să-l copieze
Plasticul clasic rămâne în mediu zeci de ani. Un material natural, făcut de albine, se comportă ca polietilena, dar se prăbușește în sol. Faptul că natura îl face deja arată că ideea nu e imposibilă, deși copierea la scară mare e încă departe.
Albinele din genul Colletes, numite „albine celofan", își căptușesc cuiburile din sol cu un material asemănător plasticului. Cercetători de la Virginia Tech, conduși de profesorul Jonathan Coote, au arătat într-un studiu din PNAS că materialul seamănă cu polietilena, dar se degradează rapid în sol.
Ce au măsurat
Echipa a analizat căptușeli ale cuiburilor speciei Colletes inaequalis, colectate din două locuri din Tennessee. Căptușelile proaspete sunt formate din aproximativ 73% poliester și 27% mătase, după greutate. Poliesterul e semicristalin, probabil reticulat, și are o structură cristalină și o temperatură de degradare asemănătoare polietilenei.
Îngropate în sol, căptușelile au avut după patru luni aproximativ 40% poliester. Poliesterul s-a degradat mai repede decât mătasea. La patru luni materialul era încă flexibil și întreg, la șapte luni se crăpa ușor, iar la 11 luni se făcea bucăți în mână.
Ce urmează
Este cercetare fundamentală, într-o fază timpurie. Echipa a caracterizat materialul natural și degradarea lui, dar nu a făcut încă o variantă de laborator și nici un produs comercial. Obiectivul declarat este să copieze procesul pentru a proiecta materiale similare și, în timp, să le producă la scară practică.
Limite
Mecanismul nu e confirmat. Cercetătorii presupun că structura cristalină expune legăturile poliesterului mai mult decât la alți poliesteri, ceea ce ar explica degradarea rapidă. Enzima care ar putea rupe aceste legături e doar sugerată de dovezi, iar articolul speculează că ar putea veni din saliva albinei mame. Studiul acoperă o singură specie și două locuri. Poliesterii similari făcuți în laborator se degradează de obicei prost, iar materialele reticulate sunt în general durabile, deci reproducerea efectului la scară mare rămâne o provocare majoră.