Aloe, găsită pentru prima dată în mumii: analize moleculare dintr-un cap de 2.700 de ani
Analizele chimice moderne confirmă, pentru prima dată la nivel molecular, un detaliu despre cum își îmbălsămau egiptenii morții. Dovada vine însă din doar două obiecte, deci nu spune că aloe era folosită peste tot.
Cercetători de la Universitatea din Marburg, Germania, au găsit compuși din plante de aloe într-un cap de mumie vechi de aproximativ 2.700 de ani și într-un preparat din secolul al XVIII-lea numit Mumia vera aegyptiaca. Autorii o descriu ca prima dovadă moleculară care leagă aloe de îmbălsămarea egipteană. Studiul, condus de Tim Berger, a apărut în PNAS.
Cum au lucrat
Echipa a analizat 24 de obiecte din colecții universitare și muzeale. Craniul provine din colecția zoologică din Marburg și a fost datat cu radiocarbon în secolul al VIII-lea î.Hr. Al doilea eșantion vine de la Farmacia Löwen din Offenbach, păstrat acum la Muzeul Farmaciei din Heidelberg. Metodele au inclus analize chimice, datare cu radiocarbon, metabolomică fără țintă cu învățare automată și o recitire a textelor egiptene vechi.
Metabolomica a arătat și asemănări între capul de mumie și o pulbere catalogată separat, ceea ce sugerează o posibilă origine comună pe care evidențele colecțiilor nu o documentează.
Limitele
Compușii de aloe au apărut în doar 2 din cele 24 de obiecte, așa că studiul nu arată că aloe era folosită pe scară largă la mumificare. Termenul egiptean ꜥnḫ-jm.j ar putea desemna aloe, dar acest lucru nu este confirmat. Cuvântul „aloe” putea însemna în trecut și agarwood, deși compușii găsiți indică un Aloe.
Un extract dintr-o colecție medicinală istorică a arătat un efect protector moderat împotriva leziunilor produse de virusul gripal în culturi de celule, dar compusul principal testat, acidul 7-oxodehidroabietic, nu a reprodus efectul. Rezultatul nu arată că remediul funcționează la oameni.