Aproape 40.000 de aisberguri mici țin sub control gheața de mare din Antarctica
O nouă hartă a întregului litoral antarctic, făcută cu ajutorul unui algoritm de inteligență artificială, arată că miile de aisberguri mici, adesea ignorate, ancorează fizic gheața de mare de coastă și o feresc de valurile Oceanului de Sud.
Aisbergurile uriașe, de mărimea unor țări, fac mereu titluri. Un studiu recent arată însă că adevărații stăpâni ai coastei antarctice sunt cei mici, invizibili pe majoritatea hărților de până acum. O echipă coordonată de Kaihong Jiao, de la Australian Antarctic Program Partnership din cadrul Universității din Tasmania, a realizat prima hartă la scara întregului continent a aisbergurilor „ancorate”, adică blocate de fundul oceanului în apele puțin adânci de lângă coastă.
Rezultatul, publicat în revista Earth System Science Data, este surprinzător de mare: 39.619 de aisberguri ancorate, întinse pe 13.430 de kilometri pătrați, acoperind 57% din linia de coastă a Antarcticii. Marea majoritate, 93% din numărul total și 54% din suprafața totală, sunt aisberguri mici, sub un kilometru pătrat, exact tipul de gheață pe care hărțile de până acum îl treceau cu vederea.
Cum au reușit să le numere
Cercetătorii au antrenat un sistem de inteligență artificială să recunoască aisbergurile ancorate în imagini radar de la satelitul Sentinel-1, capabil să „vadă” prin nori și pe timp de noapte. Metoda a coborât pragul minim de detecție la doar 1,6 hectare, adică aproximativ 4 acri, o precizie mult mai fină decât reușise vreo cercetare anterioară la scara întregului continent.
Efectul de gard de țăruși
Descoperirea-cheie e ceea ce cercetătorii numesc „efectul de gard de țăruși”: grupurile dense de aisberguri mici funcționează ca niște stâlpi de gard, ancorând fizic gheața de mare staționară din apropierea coastei. Fără ele, gheața staționară ar putea fi luată de curenți spre largul Oceanului de Sud, unde s-ar topi mult mai repede și ar lăsa țărmurile antarctice expuse direct la valuri puternice.
„Aisbergurile mici și adesea ignorate, sub un kilometru pătrat, domină de fapt atât ca număr, cât și ca suprafață totală”, notează echipa de cercetare.
Implicația pentru încălzirea globală e directă: aisbergurile mici sunt și cele mai vulnerabile la topire, iar dispariția lor ar putea declanșa un efect de domino care destabilizează platformele de gheață de coastă, chiar acolo unde acestea protejează gheața continentală din spatele lor. Harta oferă acum, pentru prima dată, un punct de plecare la scară largă pentru a urmări în timp exact cât de repede se schimbă acest scut natural.
Sursă: Phys.org / Earth System Science Data (Universitatea din Tasmania)