Betonul ecologic durează la fel de bine ca cel clasic, dacă i se potrivește clima, arată un studiu ETH Zurich
Codurile de construcții tratează azi toate tipurile de beton la fel, deși un studiu ETH Zurich arată că nu rețeta betonului, ci clima locală decide cât de repede ruginesc armăturile din interior. Descoperirea ar putea debloca folosirea pe scară largă a betonului cu emisii reduse de carbon.
Betonul cu emisii reduse de carbon, obținut prin înlocuirea parțială a cimentului clasic cu materiale mai puțin poluante, există de ani buni ca tehnologie. Problema lui reală nu a fost niciodată chimia, ci birocrația: codurile de construcții tratează toate rețetele de beton la fel, indiferent de climă, ceea ce a ținut pe loc adoptarea lui pe scară largă. Un studiu al ETH Zurich, publicat în Nature Communications, arată acum de ce această abordare uniformă e greșită și oferă o cale concretă de rezolvare.
Echipa condusă de cercetătorul Ueli Angst a testat trei rețete diferite de beton în patru orașe cu climă radical diferită: Zurich, Bergen (Norvegia), Manaus (în inima junglei amazoniene) și Huailai (China). Folosind date meteo locale detaliate, au construit un model care urmărește cum se mișcă umezeala prin structura betonului și cum influențează asta coroziunea armăturilor metalice din interior, de-a lungul timpului.
Ce au descoperit
Rezultatul central al studiului: betonul umed ruginește de până la 100 de ori mai repede decât betonul uscat. În schimb, diferențele dintre diversele rețete de beton testate au avut un efect comparativ minor asupra durabilității. Cu alte cuvinte, clima locală, nu formula chimică, este principalul factor care decide cât de mult rezistă o structură din beton înainte ca armătura din interior să înceapă să cedeze.
„O mai bună înțelegere a modului în care se comportă tipurile de beton prietenoase cu mediul pe termen lung, în condiții meteo diferite” este exact ce lipsea până acum, explică Ueli Angst, coordonatorul cercetării.
Ce urmează
Concluzia practică e că standardele de construcție ar putea fi calibrate în funcție de climă, nu impuse identic peste tot. Într-un oraș uscat, unde riscul de coroziune e oricum mic, betonul cu emisii reduse ar putea fi permis fără restricții suplimentare. Într-o zonă foarte umedă, ar fi nevoie de protecții suplimentare, indiferent de rețeta folosită.
Miza e una directă pentru industria construcțiilor, responsabilă pentru o parte semnificativă din emisiile globale de dioxid de carbon: aceeași tehnologie de beton verde, deja disponibilă azi, ar putea fi folosită mult mai larg, fără vreo descoperire chimică nouă, doar prin actualizarea codurilor de construcție ca să țină cont de climă.
Sursă: Anthropocene Magazine / Nature Communications (ETH Zurich)