Cel mai clar telescop solar din lume a confirmat un fenomen prezis de decenii pe Soare
Timp de zeci de ani, fizicienii au bănuit că suprafața Soarelui produce vârtejuri asemănătoare cu cele din atmosfera Pământului, dar nu aveau imagini destul de clare ca să le vadă. Telescopul Inouye tocmai le-a fotografiat, cu detalii la scara unui oraș.
Telescopul solar Daniel K. Inouye din Hawaii, al Fundației Naționale pentru Știință americane (NSF), a publicat cea mai clară imagine obținută vreodată a Soarelui în lumină vizibilă. Cadrul acoperă o zonă cam cât raza Pământului, cu detalii vizibile la scara unui oraș.
În imagine apare, confirmat vizual pentru prima dată, un fenomen bănuit de fizicieni de zeci de ani pe suprafața Soarelui, instabilitatea Kelvin-Helmholtz. Fenomenul apare acolo unde două fluxuri de plasmă solară curg unul pe lângă altul cu viteze diferite, la marginea celulelor de convecție de la suprafața Soarelui, numite granule, și produce valuri și vârtejuri vizibile, asemănătoare cu cele pe care le formează vântul pe suprafața unui lac.
De ce a durat atât
Instabilitatea Kelvin-Helmholtz e cunoscută de multă vreme în atmosfera Pământului și în alte sisteme fizice, dar pe Soare a rămas doar o predicție teoretică, pentru că imaginile disponibile până acum nu aveau destulă rezoluție ca să prindă vârtejurile, prea mici și prea rapide. Telescopul Inouye, cu oglinda lui de 4 metri, e primul instrument care reușește să le fotografieze clar.
Imaginea vine din colaborarea Observatorului Solar Național american, a Asociației Universităților pentru Cercetare în Astronomie și a Societății Max Planck din Germania.
Rămâne de aflat exact cât de mult contează acest fenomen pentru fizica Soarelui la scară mare. Cercetătorii vor să înțeleagă acum dacă instabilitatea ajută la transportul energiei și al câmpurilor magnetice de la suprafață mai sus, spre coroana solară, stratul exterior mult mai fierbinte decât suprafața, un mister vechi al fizicii solare pe care confirmarea de azi îl aduce, poate, mai aproape de rezolvare.