Celule stem editate cu CRISPR au rezistat unui medicament anti-leucemie, într-un studiu pe 30 de pacienți
După transplant, medicamentele care lovesc celulele canceroase pot distruge și celulele sănătoase ale donatorului. Prin ștergerea unei proteine din celulele donate, cercetătorii au deschis calea către tratamente mai agresive, deocamdată testate doar pentru siguranță.
Un studiu clinic publicat în Nature Medicine arată că celulele stem ale unui donator, editate cu CRISPR, pot fi transplantate la pacienți cu leucemie mieloidă acută sau sindrom mielodisplazic și pot rezista ulterior unui medicament care altfel le-ar distruge. Cei 30 de pacienți tratați au avut, fără excepție, o grefă care s-a prins în primele 28 de zile.
Problema și soluția
Pacienții cu leucemie mieloidă acută sau sindrom mielodisplazic cu risc mare recad frecvent chiar și după un transplant de celule stem. O soluție ar fi un tratament de menținere după transplant, dar acesta este limitat de toxicitatea față de celulele sănătoase ale donatorului. Medicamentul folosit aici, gemtuzumab ozogamicin, este un anticorp care duce un toxic spre celulele cu proteina CD33, iar CD33 se află și pe celulele sanguine normale.
Produsul testat, numit tremtelectogene empogeditemcel (trem-cel), este un transplant din care proteina CD33 a fost ștearsă prin CRISPR-Cas9. Ideea, explicată de John DiPersio de la Washington University School of Medicine din St. Louis, este ca celulele donatorului să fie protejate, în timp ce celulele canceroase, care au CD33, rămân o țintă.
Ce au arătat rezultatele
Studiul, multicentric și de faza 1/2a, a avut ca obiectiv principal siguranța, măsurată prin prinderea grefei neutrofilelor până în ziua 28. Toți cei 30 de pacienți au atins acest obiectiv, cu un timp median de 10 zile. Nouăsprezece dintre ei au primit apoi tratamentul de menținere cu gemtuzumab ozogamicin, tolerat până la doza recomandată de 2 mg/m², fără scăderi severe și prelungite ale celulelor sanguine.
Limitări
Efectele adverse au fost cele obișnuite la transplant, în principal scăderi ale celulelor sanguine și infecții, iar trei pacienți au murit din cauza complicațiilor transplantului, prin insuficiență renală, sepsis și boală veno-ocluzivă. Potrivit comunicatului Washington University preluat de ScienceDaily, șapte pacienți au murit în total în timpul studiului, patru din cauza progresiei cancerului.
Studiul nu dovedește că tratamentul previne recăderile sau prelungește viața, pentru că nu a fost conceput pentru asta. Rezumatul studiului precizează, de altfel, că acesta a fost oprit devreme și că raportul este cel final. Rămâne de văzut, în studii mai mari, dacă protecția se traduce în beneficii reale pentru pacienți. Publicăm reușita pentru că este un pas concret, revizuit de specialiști, către transplanturi care pot fi combinate cu terapii mai puternice.