Celulele „zombie” ale îmbătrânirii, cartografiate mai bine: șapte studii Mayo Clinic, încă pe șoareci și țesuturi
Înainte să poți trata îmbătrânirea celulară, trebuie să știi exact ce cauți. Cercetătorii de la Mayo Clinic au făcut un pas în această direcție, dar rezultatele sunt încă la stadiul de laborator.
Cercetători de la Mayo Clinic, din centrul Robert and Arlene Kogod Center on Aging, au publicat șapte studii care clarifică cum pot fi recunoscute și limitate celulele senescente, numite popular „celule zombie”. Sunt celule care nu se mai divid, dar nici nu dispar, și care eliberează semnale inflamatorii în țesuturile din jur. Rezultatele sunt obținute pe șoareci și pe țesuturi umane, nu în tratamente pe oameni.
Prima descoperire: aceste celule nu sunt toate la fel. Ele diferă în funcție de țesutul în care apar și de procesul care le-a adus în starea de senescență. De aceea, un singur marcator nu le prinde pe toate. Echipa a lucrat cu un set de gene numit SenMayo, care identifică mai consecvent celulele senescente în țesuturi diferite. Setul a fost testat pe biopsii osoase de la adulți în vârstă, iar semnalul lui a slăbit după ce celulele senescente au fost eliminate în experimente preclinice.
De unde vine inflamația
O parte din inflamația produsă de aceste celule vine din mitocondrii care nu mai funcționează corect. Potrivit Mayo Clinic, ADN-ul și ARN-ul mitocondrial ajuns unde nu trebuie poate activa răspunsuri imune, iar schimbările din metabolismul mitocondrial pot modifica, prin mecanisme epigenetice, activitatea genelor inflamatorii. Alt studiu a propus proteina IL-23R drept posibil biomarker al îmbătrânirii, detectabil în sânge și în țesuturi.
Ce s-a testat până acum
La șoareci vârstnici, echipele au încercat medicamente senolitice (care elimină celulele senescente), un compus natural din roșii și tehnici genetice. În funcție de abordare, rezultatele au inclus mai puțină inflamație și îmbunătățiri ale fragilității fizice, ale inflamației din creier și ale performanței cognitive. Comunicatul nu oferă procente sau mărimi ale efectelor.
Limitele
Mayo Clinic spune explicit că rezultatele rămân preliminare pentru aplicațiile medicale și că e nevoie de mai multă cercetare pentru a stabili siguranța și eficacitatea la oameni. Nu există un tratament testat pe pacienți în aceste studii. Valoarea lor stă în faptul că îmbunătățesc harta: cine sunt celulele problemă, de ce produc inflamație și cum pot fi urmărite. Studiile au apărut în reviste din familia Nature, în EMBO Journal și în EMBO Molecular Medicine.