Cercetătorii au blocat mecanismul care distrugea organele crescute între specii
O echipă din Japonia a găsit cum să oprească sistemul imunitar care elimină celulele donatoare în embrionii-himeră, un pas concret spre organe umane crescute în animale pentru transplant.
Cercetători de la Institute of Science Tokyo, conduși de Hiromitsu Nakauchi, în colaborare cu Stanford University, au identificat și blocat cu succes xenofagocitoza, procesul imunitar natural prin care macrofagii embrionari elimină celulele provenite de la o altă specie în embrionii himeră. Rezultatul, publicat pe 5 iunie 2026 în revista Cell și evaluat de alți cercetători, a îmbunătățit semnificativ supraviețuirea celulelor donatoare și generarea de țesut pancreatic de șobolan în șoareci.
Cultivarea de organe umane funcționale în animale este studiată de ani buni ca soluție posibilă la deficitul global de organe pentru transplant, dar embrionii-himeră pierd în mod repetat majoritatea celulelor speciei donatoare, tocmai din cauza acestui răspuns imunitar timpuriu.
Cum funcționează
Echipa a testat trei strategii complementare pentru a contracara xenofagocitoza: depletarea macrofagilor din organismul gazdă, interferența cu proteina Axl implicată în recunoașterea celulelor străine, și activarea semnalelor CD47 și ATP11C, care spun sistemului imunitar să nu ataca celulele respective. Experimentele au fost realizate pe embrioni chimeră șoarece-șobolan și, separat, pe combinații om-șoarece.
Folosind aceste strategii, supraviețuirea celulelor donatoare a crescut semnificativ, iar echipa a reușit generarea funcțională de țesut pancreatic de șobolan într-o gazdă șoarece, un rezultat concret pe un organ relevant pentru diabet și transplant.
Ce urmează
Cercetătorii descriu rezultatul ca „un pas mai aproape” de organe transplantabile crescute între specii, nu ca o soluție finalizată. Ei vor să înțeleagă exact cum declanșează stresul xenogeneic acest răspuns celular și caută metode suplimentare de optimizare înainte ca abordarea să poată fi testată pentru organe umane complete.
Sursă: Phys.org