Cercetătorii au găsit ritmul cerebral care face stimularea profundă eficientă în Parkinson
Ritmul cerebral descoperit ar putea deveni semnalul după care medicii calibrează individual stimularea profundă la fiecare pacient cu Parkinson, cu șanse mai mari de ameliorare a simptomelor motorii.
O echipă condusă de profesorul Andreas Horn, de la Universitatea din Köln, cu colaboratori de la spitalele universitare din Köln și Düsseldorf, Harvard Medical School și Charité Berlin, a identificat rețeaua cerebrală și ritmul electric specific care stau la baza beneficiilor stimulării cerebrale profunde (DBS) la pacienții cu boala Parkinson. Descoperirea arată că totul se leagă de o rețea care conectează nucleul subtalamic cu zonele frontale ale creierului, o rețea care comunică predominant pe o frecvență relativ rapidă, între 20 și 35 Hz.
Cercetătorii au înregistrat simultan activitatea electrică prin electrozii implantați pentru DBS și prin magnetoencefalografie (MEG), la 50 de pacienți, adică 100 de emisfere cerebrale analizate. Măsurătorile au arătat că, cu cât conexiunea dintre nucleul subtalamic și zonele frontale era mai puternică pe acest ritm rapid, cu atât pacienții resimțeau o îmbunătățire mai mare a simptomelor motorii după implantarea electrozilor.
Până acum, medicii calibrau stimularea profundă mai degrabă empiric, ajustând din mers intensitatea curentului și poziția electrozilor, pe baza răspunsului observat la fiecare pacient. Dacă acest ritm de 20-35 Hz poate fi măsurat direct, el ar putea deveni un semnal ghid pentru setarea personalizată a stimulatoarelor, cu șanse mai mari ca fiecare pacient să obțină ameliorarea maximă a tremorului și a rigidității musculare.
Ce urmează
Echipa lucrează acum la studii care să arate direct, nu doar prin corelație, cum anume stimularea profundă schimbă activitatea acestei rețele, adică o relație cauzală, nu doar o asociere statistică observată la pacienți.
Rezultatul se bazează pe date de la 50 de pacienți care aveau deja electrozi implantați chirurgical, deci nu spune încă dacă ritmul poate fi identificat non-invaziv, înainte de operație. Legătura descrisă este, deocamdată, una de corelație clinică; studiile care să confirme cauzalitatea sunt în desfășurare, potrivit cercetătorilor.