vineri, 7 august 2026 Abonează-te
reușite.ro

Numai reușite verificate.

Tehnologie

Cercetătorii au reconstruit, pentru prima dată complet, genomul unei păsări cântătoare

Doi cintezoi zebră stând pe o creangă
De ce contează

Genomurile păsărilor sunt notoriu greu de asamblat complet. Prima hartă completă a genomului unui cintezoi zebră a scos la iveală peste 2.700 de gene necunoscute și arată că păsările și mamiferele împart un mecanism genetic crezut până acum unic la mamifere.

O echipă de la Rockefeller University, condusă de neurogeneticianul Erich D. Jarvis, a publicat pe 6 august prima hartă completă, de la un capăt la altul al fiecărui cromozom, a genomului unei păsări cântătoare, cintezoiul zebră. Rezultatul a apărut simultan în revistele Cell și Cell Genomics, ca parte a unui val coordonat de publicații ale Telomere-to-Telomere Consortium.

Genomurile păsărilor sunt notoriu greu de asamblat complet, din cauza cromozomilor foarte mici, numiți cromozomi punctiformi, și a secvențelor repetitive de ADN care încurcă tehnologiile clasice de secvențiere. Tocmai de asta harta aceasta lipsea până acum, deși cintezoiul zebră e una dintre cele mai studiate păsări din lume.

Ce a scos la iveală

Echipa a găsit 2.710 gene necunoscute până acum, a recuperat aproximativ 90 de milioane de perechi de baze de ADN care lipseau din hărțile anterioare și a reușit, pentru prima dată, asamblarea completă a tuturor celor 11 cromozomi punctiformi, plus a întregului cromozom W femel. Este cel mai complet și mai precis genom de pasăre obținut până acum și doar al doilea genom complet al unei specii care învață să vocalizeze, după om.

Cea mai neașteptată descoperire e că păsările și mamiferele împart o arhitectură organizată a centromerilor, regiunea din mijlocul cromozomului care ține totul laolaltă la diviziunea celulară, o trăsătură crezută până acum specifică doar mamiferelor. Descoperirea oferă indicii noi despre evoluția vertebratelor și despre bazele biologice ale învățării vocale, un proces studiat inclusiv pentru ce ar putea spune despre vorbirea umană.

Rezultatul e o unealtă, nu o concluzie finală. O hartă genetică completă deschide drumul spre studii mai precise, dar munca de a lega fiecare genă nouă de o funcție anume abia începe.

Sursă: Phys.org