luni, 28 septembrie 2026 Abonează-te
reușite.ro

Numai reușite verificate.

Mediu

Cianobacteriile, nu algele, sunt principalul motor al captării carbonului în ocean, arată un studiu nou

Imagine de microscop cu colonii de cianobacterii fluorescente, organismele identificate ca principalul motor al captării
Foto: MarekMiś / Wikimedia Commons (CC BY 4.0)
De ce contează

Aproape două treimi din carbonul care ajunge pe fundul oceanului provine din bacterii microscopice, nu din organismele considerate până acum principalele responsabile. O descoperire care poate schimba modelele climatice.

Un studiu publicat în revista peer-reviewed AGU Advances arată că aproximativ două treimi din carbonul captat și depus pe fundul oceanului provine din cianobacterii, bacterii fotosintetizante microscopice, nu din microalgele eucariote, considerate până acum principalul responsabil pentru acest proces. Cercetarea a fost condusă de Jingjing Zhang și colegii ei.

Cum au aflat

Echipa a plasat capcane de sediment la 1.000 de metri adâncime în Marea Chinei de Sud și a comparat, pe parcursul mai multor ani, ce se depune pe fundul mării cu observațiile asupra comunităților de fitoplancton de la suprafață. Pentru a identifica exact ce organisme au produs carbonul captat, cercetătorii au folosit semnături izotopice ale aminoacizilor, o metodă care permite atribuirea materialului organic grupului de organisme din care provine.

Descoperirea arată că cianobacteriile se depun mai eficient decât se credea, printr-un proces numit agregare și balastare, în care carbonul se leagă de particule minerale și alte materiale. Acest lucru îl protejează de degradarea bacteriană și îl ajută să ajungă mai repede pe fundul oceanului, unde rămâne izolat din atmosferă pentru perioade lungi.

Autorii spun că rezultatul are implicații directe pentru modelele climatice care estimează cât carbon poate absorbi oceanul, un proces numit „pompa biologică de carbon”. Dacă cianobacteriile contribuie mai mult decât se credea, iar acestea reacționează diferit la încălzirea apelor sau la schimbările din chimia oceanului, modelele actuale ar putea subestima sau supraestima capacitatea reală a oceanului de a stoca dioxid de carbon.

Cercetarea s-a bazat pe date dintr-o singură regiune, Marea Chinei de Sud, așa că rămâne de văzut dacă proporția de două treimi se confirmă și în alte zone oceanice, cu alte comunități de fitoplancton și condiții climatice diferite.

Sursă: Phys.org