Cinci tipare ale creierului în depresie, identificate la 263 de pacienți, arată de ce boala nu e una singură
Depresia pare să aibă mai multe „semnături” cerebrale, nu una. Studiul nu duce încă la un test clinic, dar explică de ce cercetările anterioare au dat rezultate contradictorii.
O echipă de la Universitatea din Helsinki, împreună cu Universitatea Aalto și districtul spitalicesc Helsinki și Uusimaa, a identificat cinci tipare distincte de conectivitate cerebrală la oameni cu depresie majoră. Studiul a fost publicat în Nature Mental Health și este condus de Wenya Liu și Satu Palva.
Cercetătorii au măsurat activitatea creierului la 263 de persoane cu tulburare depresivă majoră și la 75 de participanți sănătoși, folosind magnetoencefalografia (MEG). Tehnica înregistrează câmpurile magnetice foarte slabe produse de activitatea electrică a creierului, cu precizie de milisecunde. Echipa a urmărit conectivitatea funcțională, adică cât de strâns este coordonată activitatea dintre regiunile creierului și la ce frecvențe se sincronizează.
Cele cinci tipare
Primul grup are conectivitate puternică și simptome mai severe, între care depresie, anxietate, ruminație și funcționare redusă în viața de zi cu zi. Al doilea are conectivitate mai slabă și depresie mai ușoară. Al treilea are conectivitate scăzută în zone largi și simptome marcante de stres posttraumatic. Al patrulea are un tipar mixt, mai puternic în unele regiuni și mai slab în altele, cu depresie mai severă, mai multă folosire de substanțe și bunăstare mai scăzută. Al cincilea are cea mai puternică conectivitate dintre toate grupurile, cu folosire de substanțe și simptome de traumă mai puțin pronunțate.
Toate cele cinci grupuri s-au deosebit de participanții sănătoși, prin forța conectivității, prin regiunile implicate și prin frecvențele de sincronizare. Autorii subliniază că o conectivitate mai puternică nu înseamnă neapărat o funcționare mai bună a creierului.
De ce explică atât de mult
Potrivit echipei, tiparele diferite pot explica de ce studiile anterioare asupra creierului în depresie au dat rezultate contradictorii: dacă grupurile de pacienți au amestecuri diferite de subtipuri, și concluziile diferă.
Limitele studiului
Cercetătorii spun explicit că descoperirile nu sunt încă pregătite pentru uz clinic și că măsurătorile cerebrale nu pot ghida deocamdată alegerea tratamentului. Pasul următor este legarea acestor tipare biologice de simptome și de experiența pacienților. Pe termen lung, ținta este ca tiparele să ajute la prezicerea terapiei care va funcționa pentru fiecare pacient, cu mai puține încercări și erori.
Miza este mare: Organizația Mondială a Sănătății estima în 2025 că aproximativ 332 de milioane de adulți, adică 5,2%, trăiesc cu depresie. În Finlanda, depresia este principala cauză individuală de concedii medicale prelungite și pensii de invaliditate, potrivit comunicatului universității.
Sursă: ScienceDaily / University of Helsinki, Nature Mental Health