Doi compuși noi descifrează o proteină aproape necunoscută legată de Alzheimer
TAOK-1 era o proteină legată de Alzheimer despre care se știa foarte puțin. Acum cercetătorii au primele unelte chimice care le permit s-o studieze cu adevărat, primul pas spre a înțelege dacă poate deveni țintă de tratament.
Cercetătorii de la Vanderbilt University au dezvoltat doi compuși chimici noi care, pentru prima dată, permit studiul detaliat al proteinei TAOK-1, una dintre kinazele suspectate că joacă un rol în boala Alzheimer, dar despre care se știa surprinzător de puțin până acum.
Echipa de la Warren Center for Neuroscience Drug Discovery (WCNDD) din cadrul universității, condusă de Daniel Schultz, Lauren Parr și Craig Lindsley, a creat VU6083859, primul inhibitor selectiv cunoscut al TAOK-1, și VU6080195, un compus cu efect opus și neașteptat: activează întreaga familie de proteine TAOK, nu doar TAOK-1.
Cum funcționează
TAOK-urile sunt kinaze, adică proteine care activează sau dezactivează alte proteine printr-un proces numit fosforilare. Rolul lor exact în creier a rămas puțin studiat pentru că, până acum, nu existau unelte chimice suficient de precise ca să le izoleze efectul de cel al altor kinaze înrudite. Cei doi compuși noi umplu exact acest gol: unul blochează selectiv TAOK-1, celălalt activează toată familia, oferind cercetătorilor un mod de a compara ce se întâmplă în ambele direcții.
Descoperirea compusului activator a fost neașteptată chiar și pentru echipă, care căuta inițial doar inhibitori. Faptul că a apărut și un activator cu selectivitate pentru toată familia TAOK oferă un instrument suplimentar rar în cercetarea acestui tip de proteine.
Ce urmează
Deocamdată, cei doi compuși sunt unelte de cercetare, nu candidați de medicament. WCNDD precizează clar că sunt "unsuitable for use as medicines", adică nepotriviți pentru uz terapeutic, din cauza efectelor secundare potențiale. Rolul lor e altul: să permită oamenilor de știință să testeze, în laborator, ce se întâmplă atunci când activitatea TAOK-1 este blocată sau amplificată, și dacă acest lucru influențează procesele legate de Alzheimer.
Institutul are deja cinci compuși proveniți din alte proiecte în faza I de trialuri clinice, ceea ce arată că modelul lor de lucru poate ajunge, cu timpul, de la unealtă de laborator la tratament testat pe oameni. Dar pentru TAOK-1, drumul e abia la început: următorul pas firesc sunt testele pe modele animale, care lipsesc complet până acum.
Limitarea e spusă direct de cercetători: TAOK-urile au primit "relatively little attention in in vivo models", adică foarte puțină atenție în studii pe organisme vii. Compușii noi nu dovedesc că blocarea sau activarea TAOK-1 ajută la Alzheimer, ci doar fac posibil, pentru prima dată, să se pună întrebarea în mod riguros.
Sursă: Vanderbilt University / ACS Chemical Neuroscience, via ScienceDaily