Materia care lipsea din Univers a fost găsită în nori uriași din jurul galaxiilor
Astronomii nu reușeau să dea socoteală de toată materia obișnuită din Univers, pentru că o bună parte din ea nu strălucește. Folosind rafale radio pe post de sonde, o echipă condusă de MIT a găsit-o în nori de gaz întinși pe milioane de ani-lumină în jurul galaxiilor.
O echipă condusă de MIT a găsit o parte din materia obișnuită care lipsea din socotelile astronomilor. Nu în galaxii, ci în nori difuzi de gaz care le înconjoară și care se întind mult mai departe decât se credea.
Materia obișnuită, cea din care sunt făcute stelele, planetele și noi, e greu de numărat tocmai pentru că o bună parte din ea nu strălucește. Stă răspândită sub formă de gaz rarefiat între galaxii, prea puțin dens ca să fie văzut direct cu telescoape optice.
Cum funcționează metoda
Soluția a venit din radioastronomie. Rafalele radio rapide, cunoscute ca fast radio bursts, sunt semnale foarte puternice care durează milisecunde și vin din galaxii îndepărtate. Când trec prin materie, semnalul se întinde în timp, proporțional cu cantitatea de materie străbătută. Practic, fiecare rafală e o sondă care măsoară ce a întâlnit pe drum.
Cercetătorii au analizat 2.870 de astfel de semnale din al doilea catalog al radiotelescopului canadian CHIME și le-au suprapus peste pozițiile a peste 6 milioane de galaxii cartografiate de sondajul DESI. De la începutul operării, CHIME a detectat în total circa 4.000 de rafale.
Rezultatul: grupurile de galaxii sunt înconjurate de materie obișnuită până la aproximativ 4 milioane de ani-lumină distanță, în condițiile în care galaxiile propriu-zise se întind pe câteva sute de mii de ani-lumină. Este mult mai departe decât preziceau simulările.
Ce urmează
Studiul a apărut pe 21 iulie 2026 în Physical Review Letters, sub titlul „Measurement of the Dispersion-Galaxy Cross-Power Spectrum with the Second CHIME/FRB Catalog”, semnat de colaborarea CHIME/FRB, cu autori de la MIT printre care Kiyoshi Masui, Haochen Wang și Shion Andrew.
Nu e o socoteală încheiată. Comunicatul MIT nu dă o cifră finală pentru cât din materia lipsă a fost recuperată, ci constată doar că materia se întinde mai departe decât arătau modelele. Pasul următor e creșterea numărului de rafale analizate, ca măsurătoarea să devină suficient de precisă pentru a închide bilanțul.
Merită păstrată o distincție care se pierde ușor. Aici e vorba despre materia obișnuită, cea din tabelul periodic, nu despre materia întunecată. Sunt două probleme diferite, iar aceasta e cea care, în principiu, poate fi rezolvată prin măsurători tot mai bune.
Sursă: MIT News