NASA a fotografiat craterul lăsat pe Lună de o rachetă Falcon 9, la doar o săptămână de la impact
Confirmă că NASA poate prezice cu precizie de sub un kilometru unde vor cădea resturi spațiale pe Lună și poate afla, din urmele impactului, ce se ascunde sub suprafața lunară.
Sonda Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) a NASA a fotografiat, pe 11 și 12 august 2026, craterul proaspăt format de impactul unui etaj superior de rachetă Falcon 9 pe suprafața Lunii, la doar o săptămână după căderea acestuia.
Racheta era etajul superior al unei rachete Falcon 9 folosite în ianuarie 2025 pentru lansarea misiunii Firefly Blue Ghost 1. După ce și-a încheiat misiunea, resturile au rămas pe orbită și au căzut pe Lună pe 5 august 2026, la coordonatele 19,4759 grade nord, 266,7138 grade est.
Cum a fost surprins craterul
Camera cu unghi îngust a LRO, capabilă să distingă detalii de doar un metru, a fotografiat zona din mai multe unghiuri, în timp ce sonda trecea la aproape 100 de kilometri deasupra suprafeței. Inginerii au avut nevoie de o precizie extremă de sincronizare, o eroare de doar 10 secunde ar fi deplasat ținta cu 16 kilometri față de punctul dorit.
Craterul are aproximativ 18 metri în diametru și mai puțin de 3 metri adâncime. Imaginile din mai multe unghiuri au arătat raze de material mai închis la culoare, praf lunar erodat de vântul solar și radiația cosmică, aruncat din adâncimea de circa 45 de centimetri, alături de raze mai deschise la culoare, material proaspăt din subsol, nedegradat încă de expunerea la spațiu. Diferența dintre cele două arată cât de adânc a săpat impactul și cum s-a împrăștiat materialul ejectat.
De ce contează
Dincolo de fotografia în sine, evenimentul a validat instrumentele de predicție ale programului de Apărare Planetară al NASA. Centrul pentru Studiul Obiectelor din Apropierea Pământului a calculat traiectoria impactului cu o precizie de sub un kilometru față de locul real unde a căzut racheta, o confirmare importantă pentru capacitatea NASA de a anticipa unde ajung resturile spațiale, fie ele naturale sau artificiale.
Sursă: NASA