O mașină care conduce 1.100 km a detectat ADN din aer de la 633 de specii de plante și animale
Un eșantionator montat pe mașină poate cartografia biodiversitatea pe distanțe mari, mult mai ieftin decât explorarea pe teren. Metoda completează inventarele clasice, nu le înlocuiește.
Cercetători de la Universitatea Curtin din Australia de Vest au montat un eșantionator de aer pe o mașină, au condus peste 1.100 km, de la Cottesloe la Cocklebiddy, și au identificat din ADN-ul din aer 633 de taxoni de plante și animale. Studiul a apărut în Molecular Ecology Resources (2026).
Cum funcționează
Probele au fost colectate la aproximativ fiecare 26 km, pe un traseu care a traversat păduri, terenuri agricole și zone interioare spre Nullarbor. Materialul genetic din aer a fost secvențiat pentru a identifica organismele. Au fost detectate animale native, insecte și specii invazive, inclusiv 12 specii dăunătoare reglementate, plus altele importante pentru agricultură sau mediu, precum viermele-mugurilor nativ, musca de grajd și musca oilor australiană.
Conform autorilor, ADN-ul a reflectat diferențele dintre peisajele traversate, iar habitatul și condițiile de mediu au explicat diferențele de specii mai bine decât distanța în sine.
Ce urmează și limitele
Metoda ar putea completa inventarele de teren, care cer adesea căutarea individuală a fiecărei specii, și ar putea indica zonele care merită cercetate mai îndeaproape. Ar putea ajuta și la monitorizarea biosecurității, prin semnalarea speciilor care necesită verificări.
Autorii sunt cinstiți despre limite: ADN-ul din aer poate fi transportat, inclusiv de vehicule, deci o detecție nu înseamnă neapărat că specia trăiește exact în acel loc. Unele rezultate trebuie confirmate prin studii suplimentare. Dr. Joshua Newton spune că tehnica ar trebui să completeze metodele existente, nu să le înlocuiască.
Sursă: Phys.org / Curtin University