O moleculă nouă face plantele să reziste la secetă, fără efectele adverse ale hormonului natural folosit până acum
Secetele tot mai dese amenință recoltele la nivel global. Un compus care închide porii frunzelor fără să oprească germinarea sau creșterea rădăcinilor ar putea deveni un instrument practic pentru agricultură, dacă trece testele pe culturi reale.
O echipă de la Universitatea Tohoku din Japonia, condusă de cercetătorul Nobuyuki Uozumi, cu Kanae Sato ca prim autor, a identificat o nouă clasă de molecule mici, numite NS5806 și, respectiv, derivatul său UA49, care sporesc toleranța plantelor la secetă. Este o descoperire de bază, dar cu potențial practic important într-o lume în care schimbările climatice fac ca perioadele de secetă să fie tot mai frecvente și mai severe.
Cum funcționează
Compușii blochează canalele de potasiu numite KAT1 din celulele stomatelor, porii microscopici de pe frunze prin care plantele pierd cea mai mare parte a apei. Blocarea acestor canale împiedică absorbția de potasiu în celulele de gardă și menține stomatele închise, reducând pierderea de apă. Mecanismul declanșează totodată un influx susținut de calciu în aceleași celule, printr-o cale complet diferită de cea folosită de hormonul natural acid abscisic (ABA), folosit în mod tradițional pentru acest scop în cercetarea agricolă.
Tocmai aici stă avantajul real al descoperirii: spre deosebire de ABA, niciunul dintre cei doi compuși nu a provocat efecte secundare nedorite, precum întârzierea germinării semințelor sau inhibarea creșterii rădăcinilor, probleme cunoscute la tratamentele bazate pe hormonul natural și care limitează utilizarea lui practică.
Stadiul cercetării
Compușii au fost testați pe planta model Arabidopsis thaliana, o rudă a muștarului sălbatic, standard în cercetarea botanică de laborator, atât pe fâșii izolate de epidermă foliară, cât și pe plante întregi. Rezultatele au fost publicate în 2026 în revista Nature Communications, deci trecute prin recenzia altor cercetători.
Onestitate despre limite: articolul original nu oferă cifre exacte privind procentul de îmbunătățire a toleranței la secetă, ci descrie doar calitativ efectul de închidere a stomatelor și de creștere a rezistenței. Testele s-au limitat la o singură plantă model, în condiții de laborator, fără date din teste de câmp și fără rezultate pe culturi agricole majore, precum grâul, porumbul sau orezul. Rămâne de văzut dacă efectul se păstrează și la scară mare, pe teren, dar direcția, un compus fără efectele secundare ale hormonului natural, este exact genul de progres de care agricultura are nevoie într-o lume tot mai secetoasă.
Sursă: Phys.org