O terapie inhalată a redus cu până la 90% o proteină care întreține inflamația plămânilor, la primul test pe oameni
Astmul și bolile pulmonare inflamatorii afectează sute de milioane de oameni, iar tratamentele actuale acționează greu direct la nivelul plămânului. Primul test pe oameni arată că o injecție inhalată poate opri aproape complet, local, o țintă moleculară cheie a inflamației.
O echipă internațională de cercetători a testat pentru prima dată pe oameni ARO-RAGE, un medicament inhalat care oprește producția unei proteine numite RAGE în celulele plămânului, implicată în inflamația cronică din astm și alte boli respiratorii. La o singură doză de 184 mg, tratamentul a redus cu o medie de 76,6% nivelul proteinei țintă în sânge și cu 90,2% direct în lichidul din plămâni. După două doze, reducerea în sânge a ajuns la 88,7%.
Cum funcționează
ARO-RAGE folosește o tehnică numită interferență ARN: molecula inhalată "oprește" gena RAGE direct în celulele care căptușesc plămânii, fără să mai treacă prin tot corpul. În studii pe animale, o singură doză a redus cu peste 90% activitatea genei țintă în plămânii de șobolan timp de opt săptămâni, iar la maimuțe efectul s-a menținut peste 90% la 14 zile de la o singură administrare. Doar 8,6%, respectiv 5,7% din substanță a ajuns în circulația generală la șobolan și maimuță, semn că medicamentul rămâne concentrat acolo unde e nevoie de el, în plămâni.
Testul pe oameni a fost un studiu de fază 1/2a, randomizat, dublu-orb și controlat cu placebo, înregistrat ca NCT05276570. Au participat 58 de voluntari sănătoși și 19 pacienți cu astm. Patruzeci dintre voluntarii sănătoși au primit o doză unică, iar restul de 18 voluntari sănătoși și cei 19 pacienți cu astm au primit doze repetate, pentru a se urmări atât siguranța, cât și efectul asupra țintei moleculare.
Siguranța, la fel de importantă ca efectul
Reacțiile adverse au fost comparabile între grupul tratat și cel cu placebo, cele mai frecvente fiind durerea de cap și infecțiile respiratorii ușoare. A existat un singur eveniment mai grav, o formă de preeclampsie la o participantă, la 263 de zile de la administrare, pe care cercetătorii l-au considerat nelegat de tratament. Funcția pulmonară măsurată prin testele standard (FEV1, FVC) nu s-a modificat semnificativ, iar o scădere temporară de aproximativ 10% a capacității de difuzie a plămânilor la pacienții cu astm, la dozele cele mai mari, a revenit la normal. Niciun participant nu a dezvoltat anticorpi împotriva medicamentului.
Ce urmează
Rezultatele, publicate în Nature Medicine, arată că se poate opri eficient și local o țintă moleculară a inflamației pulmonare, cu un profil de siguranță bun. Pasul următor sunt studii mai mari, care să măsoare direct dacă acest lucru se traduce în mai puține crize de astm sau o respirație mai bună, nu doar în scăderea unui biomarker din sânge.
Cercetătorii sunt onești despre limitele actualului studiu: numărul mic de participanți, durata scurtă și faptul că a inclus doar pacienți cu astm ușor sau moderat fac imposibile concluzii ferme despre eficacitatea clinică. Studiul nu a fost conceput statistic pentru a demonstra o îmbunătățire a simptomelor, ci doar pentru a testa siguranța și efectul asupra țintei biologice, deci despre beneficiul real pentru pacienți vom afla din studiile viitoare, mai mari.
Sursă: Nature Medicine