Panouri solare deasupra bazinelor de pește ar putea acoperi cerința de electricitate a nouă țări, arată un model publicat în Nature Food
Bazinele de acvacultură de pe glob acoperă circa 50.000 km², iar doar o fracțiune minusculă poartă panouri solare. Estimarea nu e o promisiune de construcție, dar arată cât spațiu util există deja, fără a ocupa teren nou.
Dacă 40% din suprafața bazinelor de acvacultură de apă dulce ar fi acoperită cu panouri solare, acestea ar produce circa 4.100 TWh pe an, arată un studiu modelat publicat în Nature Food de Xia și colegii. Autorii estimează că electricitatea ar putea evita până la 2,5 miliarde de tone de CO2 echivalent pe an, de aproximativ șase ori emisiile actuale ale sectorului. Cifrele sunt prezentate de Anthropocene Magazine.
De la ce pornește calculul
Acvacultura de apă dulce produce peste 160 de milioane de tone de pește, crabi și creveți pe an și emite, conform estimării din studiu, 438 de milioane de tone CO2 echivalent anual. Bazinele ocupă în lume aproximativ 50.000 km². Numai 423 km² au deja panouri solare pe apă, iar circa 97% din aceștia se află în China. Restul sunt în principal în Vietnam, Coreea de Sud, Thailanda și Israel.
Cum au calculat
Cercetătorii au folosit imagini din satelit și alte date pentru a cartografia suprafața bazinelor. Apoi au modelat câtă electricitate s-ar produce cu o acoperire de 40% și ce emisii din combustibili fosili ar fi înlocuite. Potrivit lucrării, producția ar putea acoperi cererea actuală de electricitate a nouă țări, printre care Vietnam, Indonezia, Bangladesh și Filipine, și ar putea alimenta peste 800 de orașe mici și mijlocii.
Limitele modelului
Este o estimare a potențialului teoretic, nu o prognoză de instalare. Modelul presupune că o acoperire de 40% nu scade producția de pește, o ipoteză care nu a fost verificată. Autorii spun și că valorile de referință trebuie rafinate pentru fiecare regiune și pentru fiecare specie de pește sau crustaceu.
Miza rămâne totuși reală: panourile ar folosi suprafețe deja amenajate, iar tehnologia funcționează deja pe sute de kilometri pătrați în Asia.
Sursă: Anthropocene Magazine, despre studiul din Nature Food (Xia et al., 2026)