Restricțiile Californiei asupra otrăvurilor pentru rozătoare chiar funcționează, arată cel mai mare studiu de acest fel
Un studiu pe peste 1.000 de bufnițe din nord-vestul Californiei arată că legile care limitează anticoagulantele pentru rozătoare au redus la jumătate expunerea păsărilor răpitoare, dar a scos la iveală o nouă amenințare: vitamina D3 folosită ca otravă.
Un studiu publicat în septembrie 2026 în revista Environmental Pollution, realizat de Integral Ecology Research Center (IERC), arată că restricțiile impuse în California asupra otrăvurilor anticoagulante pentru rozătoare chiar funcționează. Expunerea la anticoagulante de generația a doua la bufnițele tinere a scăzut de la aproximativ 50%, în 2019, la 20%, în 2024, în nord-vestul statului.
Cercetătorii au analizat 1.003 bufnițe cu ochi negri (barred owls) colectate între 2019 și 2025, ceea ce face din acesta cel mai mare set de date de biomonitorizare a rodenticidelor pentru o singură specie din America de Nord. Pe lângă bufnițele cu ochi negri, studiul a urmărit și expunerea la specii vulnerabile precum bufnițele cu pete (northern spotted owls) și pescarii de Pacific (Pacific fishers).
Ce a dus la scădere
Reforma legislativă a pornit cu California Ecosystems Protection Act (AB 1788), adoptată în 2020, care a restricționat anticoagulantele de generația a doua, cele mai toxice și persistente în organismele animalelor. O lege ulterioară, din 2024 (AB 2552), a extins restricțiile și la compuși mai vechi, folosiți frecvent ca înlocuitori.
Datele arată însă și o problemă nouă, apărută parțial ca efect secundar al restricțiilor: colecalciferolul, adică vitamina D3 folosită ca rodenticid, a fost detectat la 18,5% din bufnițele analizate, cu o expunere în creștere pe aceeași perioadă în care anticoagulanții clasici au scăzut. Cu alte cuvinte, rezolvarea unei probleme a deschis loc uneia noi, iar cercetătorii recomandă ca legislația viitoare să acopere și acest compus.
Autorii sunt onești despre limitele studiului: sursele actuale de expunere nu sunt complet clarificate, iar cultivarea ilegală de canabis și contaminarea moștenită de la situri poluate în trecut rămân greu de urmărit statistic. Concluzia rămâne totuși clară, o politică publică bine țintită a produs o schimbare măsurabilă în populații sălbatice reale, în doar câțiva ani.
Sursă: Phys.org