Rezervațiile din adâncul Pacificului ar putea fi legate într-o rețea, cu o schimbare de 400 de ori mai mare a schimbului de larve, arată un model
Înainte de eventualele exploatări miniere pe fundul oceanului, cercetătorii arată cum câteva zone suplimentare ar putea conecta cele 13 rezervații existente. Rezultatul vine din simulări, nu din măsurători pe teren.
Un studiu condus de Plymouth Marine Laboratory (Marea Britanie) arată, prin modelare, cum poate fi făcută mai eficientă protecția vieții din adâncul Pacificului. Lucrarea a fost publicată în Nature Ecology & Evolution, cu Dr. Molly James ca prim autor.
Zona studiată este Clarion-Clipperton, un platou abisal din centrul Pacificului, la aproximativ 5.000 de metri adâncime și cam cât Europa ca întindere. Autoritatea Internațională pentru Fundul Mărilor a stabilit acolo 13 rezervații fără exploatare minieră, pe aproape 2 milioane km². Ele au fost alese în principal ca să reprezinte tipuri variate de habitat, nu ca să lege între ele populațiile de animale. În același timp, circa 1,1 milioane km² sunt licențiați pentru explorare minieră, iar exploatarea comercială ar putea începe în câțiva ani.
Ce au găsit simulările
Rezervațiile se află la 200 până la 800 km una de alta. Potrivit studiului, larvele, chiar și cele care plutesc peste două luni, parcurg de obicei sub 100 km. Din 10.000 de larve simulate, mai puțin de 2 ajung dintr-o rezervație în alta.
Adăugând un număr mic de zone-coridor, în mare parte în afara concesiunilor miniere actuale, modelul leagă toate cele 13 rezervații într-o singură rețea. Schimbul simulat de larve crește de peste 400 de ori. Într-un scenariu de perturbare minieră, contribuția zonelor protejate la refacerea siturilor afectate aproape se dublează.
Limitări
Autorii precizează că modelele arată doar că dispersia pe lângă fundul mării, împinsă de curenți, este fizic posibilă. Ele nu dovedesc că populațiile chiar schimbă gene sau se refac astfel. Pentru asta ar fi nevoie de măsurători directe ale curenților și de eșantionare genetică pe teren.
Coridoarele sunt o recomandare de cercetare, nu o măsură adoptată. Cele 13 rezervații există deja, iar Autoritatea Internațională pentru Fundul Mărilor analizează cum să întărească protecția, înainte de eventuale aprobări miniere, pe care sursa nu le descrie ca fiind finale. Metoda folosește date oceanografice disponibile gratuit, ceea ce, spun autorii, ar putea ajuta și în alte regiuni adânci cu puține date.