Rinichi de porc înghețați la -150 °C, încălziți la loc și transplantați: au produs urină în aproximativ un minut
Organele pentru transplant pot fi păstrate azi doar 24 până la 36 de ore. Un preprint de la Universitatea din Minnesota arată că rinichi de porc pot fi păstrați luni sau chiar peste un an și apoi readuși la funcție, deocamdată în teste pe animale.
O echipă de la Universitatea din Minnesota, condusă de chirurgul de transplant Erik Finger și bioinginerul John Bischof, a readus la funcție rinichi de porc care fuseseră înghețați. Rezultatele sunt într-un preprint pe bioRxiv, deci nu au fost încă evaluate de alți cercetători, iar lucrarea este preclinică, pe animale.
Cum s-a făcut
Rinichii au fost vitrificați, adică aduși într-o stare asemănătoare sticlei, fără cristale de gheață, și păstrați la -150 °C. Starea vitrificată a fost atinsă la aproximativ -120 °C. Metoda încarcă organul cu crioprotectori, apoi îi adaugă nanoparticule de oxid de fier. Un câmp electromagnetic încălzește particulele, ceea ce permite reîncălzirea uniformă a organului.
Ce s-a obținut
Rinichii reîncălziți au fost testați pe aparate de perfuzie și transplantați în porci. Au recăpătat circulația și culoarea, iar cei transplantați au produs urină în aproximativ un minut, la circa două treimi din cantitatea normală așteptată, pe durata monitorizării de două ore. Cei mai mulți rinichi au fost păstrați zile sau săptămâni, iar unul a fost păstrat puțin peste un an și a produs urină imediat după reîncălzire.
Limitele spuse cinstit
Rinichii au arătat semne de leziuni, pe care cercetătorii le atribuie substanțelor crioprotectoare. Echipa nu a demonstrat încă o funcționare pe termen lung care să susțină viața. Criobiologul Greg Fahy a spus, citat de MIT Technology Review, că din aceste experimente nu se poate ști dacă rinichii ar fi putut susține viața. Următorii pași sunt studii mai lungi pe porci, crioprotectori mai puțin toxici și experimente cu rinichi umani.
Miza rămâne mare: dacă organele ar putea fi păstrate luni în loc de ore, transplanturile ar putea fi planificate, iar mai puține organe ar ajunge să fie aruncate.
Sursă: MIT Technology Review (preprint bioRxiv, Universitatea din Minnesota)