Specii reduse la sub 50 de exemplare se pot reface: 61% dintre cele ajutate direct au ajuns la cel puțin 100
Un studiu pe 141 de specii de păsări și mamifere arată că a scădea sub 50 de indivizi nu e o condamnare automată. Cu protecție activă, majoritatea celor ajutate direct s-au refăcut.
O specie care ajunge sub 50 de indivizi în sălbăticie nu este automat sortită dispariției. Aceasta e concluzia unui studiu coordonat de cercetători de la Monash University și Zoological Society of London, publicat în Proceedings of the Royal Society B sub titlul „Inevitable fates? The recovery potential of small populations" (DOI 10.1098/rspb.2026.2436). Autorul principal este dr. Donal Smith, de la Școala de Științe Biologice a Monash University, iar printre autori se află și Rohan Clarke.
Echipa a analizat toate speciile de păsări și mamifere despre care se știe că au scăzut sub 50 de indivizi în sălbăticie începând din 1950. Dintre acestea, 141 aveau istorii suficient de bine documentate pentru a fi evaluate.
Ce arată cifrele
Pentru 51 de specii s-au luat măsuri directe de conservare, precum controlul prădătorilor invazivi, refacerea habitatului, reproducerea în captivitate sau translocarea indivizilor. Dintre acestea, 61% au revenit la cel puțin 100 de indivizi. Printre speciile fără sprijin direct, 37% au dispărut, iar doar 2% au ajuns la cel puțin 100 de exemplare. Cele mai bune rezultate au venit din combinarea reducerii amenințărilor cu gestionarea directă a populației.
Un exemplu este găinușa de pădure din Lord Howe (Australia), care a crescut de la 23 de păsări la sfârșitul anilor 1970 la peste 1.600 în prezent, potrivit sursei.
Ce înseamnă și ce nu înseamnă
Mesajul practic este că, în astfel de cazuri, efortul de conservare nu e irosit. Studiul nu spune însă că riscurile dispar. Clarke recunoaște că riscurile genetice ale populațiilor foarte mici sunt reale, iar articolul nu le cuantifică. Procentele din grupul fără sprijin direct sunt date ca procente, fără numere absolute, iar „recuperare" înseamnă aici atingerea a cel puțin 100 de indivizi, un prag modest. Un studiu de acest tip arată ce a funcționat în trecut, nu garantează că va funcționa pentru fiecare specie.
Sursă: Monash University și Zoological Society of London, Proceedings of the Royal Society B (via Phys.org)