Un dispozitiv asemănător unei baterii extrage dioxid de carbon direct din aer
Cercetători din SUA au construit o celulă electrochimică, asemănătoare unei baterii, care captează CO2 din aer folosind electricitate și chimia apei sărate. Scopul este o captare directă din aer cu un consum de energie mai mic decât al tehnologiilor de azi. Rezultatele sunt deocamdată de laborator.
Captarea dioxidului de carbon direct din aer este una dintre cele mai discutate unelte împotriva schimbărilor climatice, dar rămâne scumpă și mare consumatoare de energie. Un grup de cercetători din Statele Unite propune o cale mai economică: un dispozitiv asemănător unei baterii, care leagă și eliberează CO2 pe rând, potrivit revistei Anthropocene.
Cum funcționează
Sistemul este o celulă electrochimică construită cu electrozi din dioxid de mangan stabilizat cu potasiu, cufundați într-o soluție de apă sărată. Funcționează într-un ciclu reversibil în doi pași. La încărcare, dispozitivul își schimbă chimia spre o stare alcalină, care absoarbe dioxidul de carbon din aer. La descărcare, aciditatea crește la loc, iar CO2 captat este eliberat, gata de stocat. Practic, aceeași logică de încărcare și descărcare ca la o baterie, folosită însă pentru a prinde gazul.
Dispozitivul a fost dezvoltat de ingineri de la Universitatea Illinois Urbana-Champaign și de la Toyota Research Institute of North America, într-o cercetare condusă de Paul G. Rozzi. Rezultatele au fost publicate în revista Environmental Science & Technology.
Ce urmează
Cercetătorii spun că primele rezultate de laborator sunt promițătoare, dar subliniază că tehnologia are nevoie de dezvoltare înainte de a putea fi mărită. Principala provocare tehnică este împiedicarea amestecării celor două fluxuri de lichid din sistem, un pas care ar reduce consumul de energie și ar crește eficiența captării.
Miza este clară. Dacă metoda își respectă promisiunea de consum redus, captarea directă din aer ar putea deveni mai ieftină și mai ușor de folosit la scară largă. Deocamdată, însă, vorbim despre o dovadă de concept testată în laborator, nu despre o instalație gata de teren.
Sursă: Anthropocene Magazine