Un impuls ritmic aplicat oaselor a prelungit cu circa 9% viața șoarecilor bătrâni
Cercetătorii din China au arătat, pe șoareci, că oasele nu sunt doar schelet: ele trimit semnale chimice care încetinesc îmbătrânirea altor organe. E un rezultat de laborator, nu un tratament pentru oameni.
Cercetători de la Universitatea Medicală de Sud din Guangzhou au arătat, pe șoareci, că stimularea mecanică ușoară a oaselor poate prelungi viața animalelor bătrâne. Studiul a apărut în revista Cell Metabolism. Este un rezultat preclinic, obținut doar pe animale.
Un dispozitiv a aplicat ritmic o mică sarcină pe tibia șoarecilor anesteziați, începând de la vârsta de 20 de luni, adică la bătrânețe. Durata mediană de viață a crescut în medie cu 9,4%, circa 80 de zile. Animalele tratate au avut rezultate mai bune la teste de forță, coordonare și memorie, o reglare mai bună a glicemiei și mai puține semne de inflamație și de îmbătrânire celulară în mai multe organe.
Cum funcționează
Echipa a urmărit osteocitele, celulele din os care simt forța mecanică, și canalul lor sensibil la presiune, PIEZO1. Nivelul lui scade cu vârsta, atât la șoareci, cât și în osul uman. Când cercetătorii au eliminat PIEZO1 din osteocitele șoarecilor adulți, semnele de îmbătrânire au apărut mai repede în creier, ficat și mușchi, iar durata mediană de viață a scăzut cu circa 11% la femele și 13% la masculi. Stimularea osoasă a ridicat în sânge o proteină protectoare, PEDF, iar injecții cu PEDF au redus mai multe semne de îmbătrânire la șoareci bătrâni. Plasma de la animalele tratate a ajutat și alți șoareci bătrâni.
Limitări
Studiul nu a testat dacă stimularea oaselor prelungește viața oamenilor. Nu s-a stabilit nici că PEDF este esențială pentru efect, deoarece pot contribui și alte proteine sau mecanisme. Legătura cu oamenii este doar sugestivă: PEDF din sânge scade cu vârsta, iar proteina a protejat cartilaj uman crescut în laborator. Tratamentul de două ori pe săptămână la tibie nu înlocuiește efectele mersului, înotului sau antrenamentului de forță. Este o direcție de cercetare, nu un sfat de sănătate.