Un recif de corali dat uitării de 60 de ani a fost găsit viu și plin de pești în largul Beninului
Un recif documentat vag într-un raport din anii 1960 a fost în sfârșit localizat în largul Beninului. Nu doar că există, ci este viu, nederanjat și plin de pești, o raritate în vremuri de albire a coralilor.
La 60 de ani după ce un raport guvernamental din anii 1960 semnala un posibil recif de corali în largul Beninului, oamenii de știință l-au găsit în sfârșit. Este un ecosistem coralier mezofotic, adică de adâncime medie, aflat la aproximativ 22 de kilometri de coasta vest-africană, în Golful Guineei. Vestea bună nu este doar că reciful există, ci că este viu și plin de viață marină.
Rediscoperirea a fost condusă de cercetătorul beninez Gérard Zinzindohoué, iar reciful a fost localizat în 2025, după ce echipa a primit un grant de 20.000 de dolari din partea programului National Geographic Explorers, în ianuarie 2025.
Ce au găsit
Reciful se află la peste 53 de metri adâncime, pe un fund stâncos cu corali răspândiți în petice. Vechiul raport din anii 1960 cartografia o posibilă barieră de recif lungă de aproape 40 de kilometri. Echipa a identificat opt tipuri de corali, șase corali moi și doi corali negri, alături de opt specii de pești, printre care lutianul auriu african, chirurgul de Monrovia, soldatul cu bară neagră, barbunul vest-african și îngerașul guineez.
Pescarii locali descriu și alte animale care ar putea trăi acolo, precum pești îngeri de nisip, rechini de mătase, vulpi de mare brune și pisici de mare marmorate, deși prezența lor rămâne de confirmat.
De ce contează
Cercetătorii descriu ecosistemul ca fiind neatins și încă viu, care produce pești pentru comunitățile de la țărm și le susține traiul. Într-o perioadă în care multe recife suferă de albire, găsirea unuia sănătos este o veste rară.
Dincolo de biodiversitate, reciful poate oferi și date paleoclimatice. Prin datare cu carbon, coralii pot ajuta la înțelegerea tiparelor climatice din trecut, informație utilă pentru strategiile de conservare de mâine.
Sursă: Yale Environment 360