Un robot în formă de molie își crește singur un senzor UV, folosind sângele lui artificial
Roboții primesc de obicei toți senzorii din fabrică. Prototipul de la Tartu și IIT arată că un robot poate crește un senzor acolo unde e nevoie, dar deocamdată oamenii decid când și unde.
Cercetători de la Universitatea din Tartu (Estonia) și de la Italian Institute of Technology au construit un robot în formă de molie care își formează un senzor de lumină ultravioletă folosind substanțe chimice din „sângele" lui artificial. Rezultatul a apărut în revista Advanced Science, iar prima autoare este doctoranda Kadri-Ann Pankratov, de la Tartu.
Cum funcționează
Corpul robotului este tipărit 3D, transparent, cu vene minuscule tipărite în interior. O pompă mică pune în circulație circa 3 ml de sânge artificial, care pătrunde cam 0,01 mm în plasticul din jur. Fluidul transportă pirol. Sub lumină UV, ajutată de un aditiv fotosensibil, pirolul se transformă în polipirol, un material conductor electric. Un șablon stabilește ce porțiune a aripii este expusă, iar zona respectivă devine neagră.
Firele de aur sunt integrate încă din tipărire și detectează schimbarea. Robotul crește deci materialul sensibil, nu și cablajul. Când lumina UV lovește zona formată, rezistența ei electrică scade pentru scurt timp, iar un cip aprinde un LED sau mișcă aripile. Recuperarea durează circa cinci minute după fiecare impuls UV. Senzorul funcționa încă și după patru luni de depozitare, iar sensibilitatea a crescut la fiecare expunere, pentru că pirolul rămas continua să reacționeze.
Limitări spuse cinstit
Este un prototip. Robotul nu zboară, mișcarea aripilor depinde de un fir de nitinol încălzit de o sursă externă, iar reacția este ireversibilă. Cercetătorii, nu robotul, decid când se umplu venele și unde se formează senzorul. Potrivit lui Pankratov, limita reală este cât din corp pot atinge fluidul și lumina, nu câți senzori se pot crește. Au început primele teste pentru alimentarea microprocesorului din reactivii din fluid. Ideea de bază, hardware care se adaptează în loc să fie fixat din fabrică, e ce o face interesantă pentru roboți moi și autonomi de mâine.
Sursă: University of Tartu și Italian Institute of Technology, Advanced Science (via New Atlas)