Un sistem ascuns de drenaj la spatele ochiului, descoperit la șoareci, ar putea ajuta la tratarea glaucomului
Timp de peste 100 de ani s-a crezut că ochiul nu are drenaj limfatic. Dacă ruta nouă funcționează și la oameni, glaucomul și degenerescența maculară ar putea fi abordate dintr-un unghi nou.
Cercetători de la Universitatea British Columbia și Universitatea din Toronto au descris o cale de drenaj necunoscută până acum la spatele ochiului, care duce lichidul și deșeurile spre sistemul limfatic. Au numit-o POLO, de la „Posterior Ocular Lymphatic Outflow”. Descoperirea a fost făcută pe șoareci, iar la oameni funcția ei nu este încă demonstrată.
Ideea contrazice o dogmă veche. Potrivit echipei, oamenii de știință au crezut mai bine de 100 de ani că ochiul nu are drenaj limfatic, spre deosebire de majoritatea organelor. Cercetătorii au găsit vase limfatice minuscule în coroidă, stratul bogat în vase de sânge aflat sub retină, o zonă în care nu fuseseră stabilite până acum.
Cum au găsit-o
Echipa a combinat trei metode: imagistică prin rezonanță magnetică (RMN), imagistică de fluorescență în infraroșu apropiat și examinare microscopică. Au introdus molecule trasoare fluorescente într-un spațiu îngust din spatele ochiului și au urmărit încotro merg. Potrivit comunicatului, lichidul a trecut din partea din spate a ochiului în țesuturile din jurul orbitei și a ajuns la ganglionii limfatici apropiați în câteva minute.
Nu este prima descoperire de acest fel în același laborator. În 2009, Neeru Gupta și Yeni Yücel au identificat o rută legată de sistemul limfatic în partea din față a ochiului, numită „uveolimfatică”. Studiul nou, publicat în revista Translational Vision Science & Technology, completează tabloul cu partea din spate.
De ce interesează medicii
Glaucomul, degenerescența maculară legată de vârstă și alte boli care duc la orbire sunt asociate cu acumularea de lichid, deșeuri și inflamație în spatele ochiului. Potrivit comunicatului, degenerescența maculară afectează aproximativ 2,5 milioane de canadieni. O cale de drenaj nouă oferă cercetătorilor un punct pe care îl pot studia și, în viitor, poate influența.
Ce urmează și ce nu știm încă
Autorii văd mai multe direcții posibile: terapii care ajută ochiul să elimine mai bine lichidul și să reducă inflamația, folosirea căii pentru a duce medicamente în structurile profunde ale ochiului și studierea modului în care presiunea, inflamația și mișcarea lichidelor interacționează în glaucom și în degenerescența maculară.
Limitările sunt clare. Rezultatele vin doar de la șoareci. Încă nu se știe dacă modificări ale acestei căi contribuie la bolile de ochi și nici dacă activitatea ei poate fi modificată în siguranță. Aplicațiile terapeutice rămân deocamdată ipoteze, nu tratamente.